Veneția – Cartierul Cannaregio, Insulele Murano și Lido (Episodul 2)

Prima zi în Veneția mi-am petrecut-o vizitând centrul istoric cu obiectivele principale precum Piazza San Marco, Basilica di San Marco, Campanile di San Marco, Palazzo Ducale, Canale Grande și Ponte di Rialto. Pentru a doua zi mi-am propus inițial să vizitez insulele Murano și Burano, însă după ce am vizitat prima insulă ar fi trebuit să stau la o coadă de cel puțin o oră într-o căldură de aproape 40 de grade pentru a lua vaporetto spre Burano așa că am decis să merg pe o altă insulă din apropiere, Lido.

Pentru a ajunge în Murano, din Piazzale Roma există un vaporetto care merge direct și unul care trece și prin stația F.te Nove B. Deoarece am vrut să mai explorez Veneția la pas, am ales să merg pe jos până la stația intermediară, trecând prin vechiul cartier Cannaregio, iar de acolo să iau vaporetto până pe insulă.

Cartierul Cannaregio este unul din cele mai vechi cartiere ale Veneției și a fost primul ghetou din lume, deoarece în anul 1516 autoritățile venețiene au decis să mute toți evreii acolo și să-i izoleze cu garduri de jur împrejur. De când se lăsa seara și până dimineața, nu aveau voie să părăsească zona, iar ziua erau obligați să poarte un semn ca să fie recunoscuți. Toate acestea au durat până în anul 1797 când armata lui Napoleon a distrus porțile și i-a eliberat pe evrei, oferindu-le libertate totală. Astăzi cartierul este unul foarte liniștit, fără prea mulți turiști, dar cu o mulțime de locuri interesante, canale, clădiri vechi, biserici catolice și sinagogi.

După ce am trecut prin acest vechi ghetou venețian, am luat vaporetto din stația F.te Nove B către Murano Faro, unde am ajuns în 12 minute. Pe drum am trecut și pe lângă insula San Michele, unde se află singurul cimitir al Veneției. Murano este cunoscută pentru fabricarea sticlei. În anul 1291 toți producătorii de sticlă din Veneția au fost obligați să se mute pe această insulă, care mai apoi a devenit principalul producător de sticlă din Europa. Astăzi încă mai sunt câteva companii care produc sticlă, iar pentru turiști există și câteva ateliere unde poți vedea cum se fabrică aceasta. Din stația de vaporetto de lângă far am mers până în zona centrală, unde sunt o mulțime de magazine ce vând obiecte fabricate din sticlă, iar mai apoi până la Basilica dei Santi Maria e Donato, trecând prin zona cu Torre dell’Orologio unde se afla și o interesantă sculptură din sticlă. Biserica Santi Maria e Donato este una din cele mai vechi din zona Lagunei Venețiene, fiind inițial construită în secolul 7.

Am petrecut cam o oră și jumătate pe insula Murano, după care m-am întors în Piazzale Roma, de unde am luat alt vaporetto și am plecat pe insula Lido. După o călătorie de aproximativ 40 de minute am ajuns pe o insulă total diferită față de ce văzusem până acum în Veneția. Lido separă Laguna Venețiană de Marea Adriatică și este renumită pentru plajele sale. Cum am coborât din vaporetto am mers pe bulevardul principal, Granviale Santa Maria Elisabetta,unde se găsesc o mulțime de restaurante și gelaterii, și am ajuns direct la plajă. Nu am petrecut restul zilei la plajă, ci după o scurtă plimbare m-am întors în centrul istoric al Veneției.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *