Veneția – Centrul istoric (Episodul 1)

Fiind într-o plimbare prin Italia am ales să vizitez și Veneția pentru două zile, unde am prins o zi înnourată și cu puțină ploaie și o zi foarte călduroasă. Orașul se află în nord-estul Italiei, fiind capitala regiunii Veneto și având un număr de 260 de mii de locuitori, dintre care 55 de mii locuind în centrul istoric. Veneția este întinsă pe un număr de 118 mici insule legate între ele prin peste 400 de poduri și are în jur de 150 de canale ce formează un minunat labirint.

Deoarece eram cu mașina, a fost mai ușor de găsit cazare și parcare în zona metropolitană și nu chiar în centrul orașului. Am stat în Camping Venezia Village, în apropiere fiind stația de autobuz Orlanda Appia, de unde am luat autobuzul 5 (sau 19) și în 10 minute am ajuns în Piazzale Roma. Inițial am stabilit să ajung pe jos în piața principală a orașului, Piazza San Marco, având un obiectiv intermediar pe drum, Ponte di Rialto, iar în rest am decis la fața locului pe ce străduțe să mă plimb.

Principalul canal al Veneției este Canale Grande, lung de aproximativ 4 km și pe malul căruia se găsesc o mulțime de clădiri istorice din secolele 13 – 18, având diferite arhitecturi specifice perioadei în care au fost construite. Puteți admira aceste monumente dacă alegeți să faceți o plimbare cu vaporetto, mijlocul de transport în comun, din Piața Roma către Piața San Marco. Aveți grijă să îl luați pe cel care merge pe canal și nu îl ocolește. Un bilet costă 7.5 euro pentru 75 de minute și este valid pe toate mijloacele de transport ale companiei Actv, însă dacă doriți să vă plimbați mai mult cu vaporetto și să vizitați și alte insule, puteți opta pentru un bilet de 24, 48 sau 72 de ore la prețul de 20, 30 respectiv 40 de euro.

De la autogară am pornit călătoria pe jos trecând peste primul pod și cel mai recent construit, Ponte della Costituzione, iar mai apoi peste Ponte degli Scalzi și continuând pe străzile înguste până la Ponte di Rialto. Acesta este cel mai faimos și cel mai vechi pod din Veneția, având forma unui arc de piatră și fiind construit între anii 1588 și 1591.

După ce am trecut podul Rialto am continuat drumul la pas printre străduțele întortocheate până am ajuns în celebra Piazza San Marco, unde se găsesc și Basilica di San Marco, Campanile di San Marco (Turnul clopotelor) sau Palazzo Ducale (Palatul Dogilor). Nu am reușit să vizitez interiorul acestora, fiind niște cozi uriașe, însă exteriorul mi s-a părut spectaculos și foarte îngrijit. Basilica di San Marco este cea mai faimoasă catedrală din oraș, fiind construită în stilul bizantin cu influențe gotice în secolul 11, având elemente ce îi oferă un aspect oriental. Campanile di San Marco este turnul clopotelor, înalt de 98.6 m, și puteți ajunge în vârf cu liftul. Acest lucru este posibil deoarece turnul inițial s-a dărâmat în anul 1902 și a fost construit altul asemănător în 1912. Palazzo Ducale a fost palatul rezidențial al dogilor (conducătorilor) venețieni, fiind construit în anul 1340 în stilul gotic venețian, având influențe din arhitectura bizantină și islamică. Din 1923 a fost transformat în muzeu și poate fi vizitat și astăzi.

Din Piața San Marco am continuat călătoria pe esplanada de lângă Laguna Venețiană, iar imediat după Palatul Dogilor se află Ponte dei Sospiri (Puntea suspinelor), denumirea provenind de la suspinele prizonierilor care treceau din camera de judecată din palat către închisoare. Am tot mers pe marginea lagunei, până la un moment dat când am făcut stânga și am ajuns la Arsenale di Venezia, un fost complex industrial ce cuprindea unul din primele mari șantiere navale și o fabrică de arme și armuri. Cum ziua se apropia de final, la întoarcere am luat vaporetto numărul 1 din stația Arsenale până în Piazzale Roma, trecând prin Canale Grande.

Veneția

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *